Banca Mondială recomandă simplificarea insolvenței pentru IMM-uri
Într-un raport elaborat cu participarea practicienilor în insolvență, specialiștii din cadrul Băncii Mondiale recomandă eficientizarea lichidării activelor, crearea unei proceduri dedicate pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și consolidarea capacității practicienilor în insolvență pentru îmbunătățirea procedurilor de insolvență în România.
Banca Mondială a publicat raportul Business Ready (B-Ready), care evaluează mediul de afaceri în principalele orașe din România și analizează diferențele de reglementare și la nivel național.
„Raportul Băncii Mondiale subliniază importanța eficientizării procedurilor de insolvență, în special prin accelerarea valorificării activelor și optimizarea mecanismelor dedicate IMM-urilor. Recomandările evidențiază rolul esențial al practicienilor în insolvență și necesitatea unui cadru procedural clar, predictibil și aplicabil uniform. UNPIR a susținut constant modernizarea proceselor prin digitalizare și consolidarea standardelor profesionale, iar aceste direcții trebuie continuate pentru a asigura un sistem de insolvență eficient și adaptat realităților economice”, a declarat Niculae Bălan, președintele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)
Potrivit raportului, vânzarea activelor în lichidare este cea mai lungă etapă, afectată de întârzieri semnificative în evaluarea bunurilor. Durata acestui proces variază: 5-12 luni în Iași, 5-10 luni în București și Timișoara, 4,5-8 luni în Constanța. Creditorii stabilesc inițial prețuri nerealist de ridicate, iar reducerea acestora, deși prevăzută de lege, este adesea blocată de creditori majoritari, în special autorități fiscale. Lipsa sancțiunilor și a unui mecanism clar de accelerare duce la licitații repetate, prelungind procesul.
Pentru eficientizare, este necesară aplicarea strictă a cadrului legal, consolidarea rolului judecătorilor și administratorilor de insolvență în stabilirea prețurilor și accelerarea evaluării activelor.
În privința insolvenței IMM-urilor, factorii de decizie ar putea simplifica procedurile de insolvență pentru acestea, reducând durata și costurile. Procedura accelerată ar include termene mai scurte pentru revendicări, pledoarii și decizii judiciare rapide. Criteriile de eligibilitate ar trebui să fie clare și bazate pe factori economici, precum cifra de afaceri.
Cât despre consolidarea capacității administratorilor și profesioniștilor din domeniul insolvenței, autorii raportului notează că este necesară instruirea continuă a judecătorilor sindici pentru gestionarea eficientă a procedurilor de insolvență. Autoritățile trebuie să asigure personal calificat și programe de formare pentru adaptarea la cerințele specifice ale procesului.
Principalele constatări ale raportului
Legislația insolvenței este uniformă la nivel național și include bune practici, precum suspendarea automată a acțiunilor împotriva debitorului și continuarea contractelor esențiale. Totuși, nu există o procedură dedicată pentru întreprinderile mici.
Durata și costurile procedurilor variază semnificativ: Iași are cele mai lungi termene (60 luni pentru reorganizare, 36 luni pentru lichidare), în timp ce orașe precum Cluj-Napoca sunt mai eficiente datorită instanțelor specializate și practicienilor experimentați. Costurile lichidării sunt de 19% în București, 3,5% în Oradea.
Digitalizarea avansează în orașe precum Iași, Cluj-Napoca și Timișoara, dar interconectarea cu sistemele externe rămâne limitată.
Principala problemă este vânzarea activelor în lichidare, afectată de termene lungi de evaluare (5-12 luni în Iași, 4,5-8 luni în Constanța) și rezistența creditorilor majoritari, în special autoritățile fiscale, la reducerea prețurilor. Aceștia complică și procedurile prin refuzul de a aproba vânzările și prin executări silite contrare legislației.
Durata procedurilor
Orașele Iași și Constanța au cele mai lungi durate pentru reorganizare (60 luni), iar Iași are și cel mai lung termen de lichidare (36 luni), evidențiind ineficiențe sistemice. Bucureștiul (31,5 luni) și Cluj-Napoca (30 luni) au procese de lichidare similare, deși Cluj beneficiază de un tribunal specializat. Ploieștiul are termene mai scurte (25,5 luni lichidare, 48 luni reorganizare), iar Oradea se remarcă printr-o lichidare rapidă (22,5 luni), dar o reorganizare lungă (57 luni).
Întârzierile sunt cauzate de dificultăți în vânzarea activelor, litigii privind creanțele și lipsa de bună-credință a unor creditori, în special autoritățile fiscale. Licitațiile sunt afectate de lipsa cumpărătorilor și de refuzul creditorilor majoritari de a reduce prețurile, prelungind procesul.
Cluj-Napoca are cea mai scurtă reorganizare (45 luni), sugerând că infrastructura judiciară specializată accelerează procedurile. Orașele cu puțini judecători sindici, precum Iași și Constanța, au durate mai mari ale cazurilor.
Majoritatea reorganizărilor eșuează și se finalizează prin faliment, din cauza planurilor nerealiste și a lipsei de resurse financiare. Reorganizările reușite sunt rare și depind de sprijinul financiar al creditorilor acționari sau de relații personale între părți.
Costul procedurilor
București are cele mai mari costuri în procedurile de lichidare, din cauza complexității economice. Principalul cost îl reprezintă onorariile administratorilor de insolvență, care variază semnificativ între regiuni.
În orașele mai mici, costurile sunt mai reduse. De exemplu, în Craiova, debitorii cu resurse limitate beneficiază de onorarii plafonate la 7.000 RON (între timp majorat la 10.000 n.red.), acoperite din fondul de lichidare. Acest fond, finanțat de Ministerul Justiției și UNPIR, sprijină procedurile pentru debitorii fără resurse.
Onorariile administratorilor sunt mai mari în reorganizare decât în lichidare, din cauza complexității procesului. Cluj-Napoca are tarife ridicate datorită unui mediu de afaceri diversificat, spre deosebire de orașele mai mici, unde reorganizarea este mai simplă.
Avocații au un rol limitat în reorganizare, dar sunt esențiali în lichidare, unde reprezintă părțile implicate și gestionează aspectele juridice. Administratorii de insolvență au responsabilitatea principală de a asigura viabilitatea entității reorganizate.
Bune practici: site-urile UNPIR de anunțuri și licitații
Printre exemplele de bune practici în România, autorii raportului notează faptulcă România modernizează procesele judiciare prin digitalizare, îmbunătățind eficiența și accesibilitatea. Iași, Cluj-Napoca și Timișoara au implementat aplicații pentru depunerea și comunicarea electronică, accelerând procedurile de insolvență.
UNPIR sprijină digitalizarea prin aplicația SEDIS, care optimizează gestionarea dosarelor, și prin platforme pentru licitații electronice, sporind transparența.
Ministerul Justiției implementează sistemul ECRIS V, care va permite gestionarea complet digitală a dosarelor judiciare, facilitând accesul la justiție.
Totodată, România îmbunătățește eficiența procedurilor de insolvență prin specializarea instanțelor. Tribunalul Specializat din Cluj-Napoca și Secția a 7-a a Tribunalului București gestionează exclusiv cazuri de insolvență, având judecători sindici dedicați.
Judecătorii sindici supraveghează activitatea administratorilor de insolvență și controlează procedurile judiciare, fără a interveni în deciziile manageriale. Expertiza lor contribuie la precizia și adaptabilitatea procesului de insolvență.
Context
Raportul vine într-un context în care România are cel mai mare procent de firme cu dificultăți financiare din UE, doar 20% fiind bancabile, din cauza problemelor structurale și a capitalului negativ.
Inflația ridicată, condițiile financiare stricte și incertitudinea geopolitică au amplificat vulnerabilitățile, afectând în special IMM-urile, care au acces limitat la finanțare și dificultăți în prevenirea insolvenței.
România a adoptat Directiva UE 2019/1023 (Legea nr. 216/2022) pentru restructurare preventivă și insolvență, introducând mecanisme de avertizare timpurie și soluții pentru antreprenorii onești. Implementarea este încă la început, fiind necesare eforturi suplimentare pentru aplicarea reformelor și sprijinirea companiilor.