UPDATE: Anunț privind implementarea Legii nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului

UPDATE: Crearea unui cont in Sistemul Electronic de Transmisie Date (pentru desemnarea persoanei si pentru raportarea on-line) se poate face SI DUPA termenul de 180 de zile prevazut la art. 60 alin.(3) din Legea nr. 129/2019, respectiv SI DUPA DATA DE 21 IANUARIE 2020!

(reluăm articolul inițial)

În Monitorul Oficial nr. 589 din 18 iulie 2019 a fost publicată Legea nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (click pentru a descărca documentul).

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (3), entitățile raportoare se conformează obligațiilor actului normativ, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv data de 21.01.2020.

Principalele obligații ale entităților raportoare:

I. Desemnarea persoanelor responsabile

Entitățile raportoare au obligația de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, cu precizarea naturii și limitelor responsabilităților încredințate, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, exclusiv în format electronic, prin canalele puse la dispoziție de către acesta (art.23 alin.1).

Pentru comunicarea persoanei desemnate se accesează: http://www.onpcsb.ro/rapoarte-online-onpcsb/desemnare-persoane-si-raportare-on-line

II. Înregistrarea ca entitate raportoare și accesarea Sistemului Electronic de Transmisie Date (SETD) în vederea raportării on-line.

Înregistrarea și etapele obținerii unui cont în SETD se efectuează prin accesarea: http://www.onpcsb.ro/rapoarte-online-onpcsb/desemnare-persoane-si-raportare-on-line
 

Cu titlu prealabil, comunicăm că UNPIR a inițiat un dialog cu Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) în vederea organizării unei întâlniri pentru analizarea acțiunilor necesare implementării Legii nr. 129/2019 din perspectiva actului normativ și a obligațiilor ce revin practicienilor în insolvență.

Art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 129/2019 prevede ca entități raportoare:

“ notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă pentru întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare, valorilor mobiliare sau a altor bunuri ale clienţilor, operaţiuni sau tranzacţii care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăţi, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care participă în numele sau pentru clienţii lor în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile”

Totodată, UNPIR a solicitat și o opinie juridică privind incidența Legii nr. 129/2019 asupra activității practicienilor în insolvență.

Din perspectiva actului normativ și în conformitate cu opinia juridică solicitată de UNPIR, se poate concluziona că actul normativ se aplică și practicienilor în insolvență, aceștia fiind considerați entități raportoare, întrucât, în funcție de calitatea pe care o au – mandatari ad-hoc, conciliatori, administratori judiciari sau lichidatori judiciari, îndeplinesc următoarele atribuții:

1. fie ajută debitorul să depășească starea de dificultate financiară, prin supravegherea activității de gestionare a patrimoniului acestuia, ceea ce înseamnă, în fapt, o asistență acordată debitorului aflat în dificultate (noțiunea de asistență nu trebuie interpretată în sens strict juridic);
2. fie conduc activitatea debitorului – inclusiv prin realizarea de operațiuni financiare și de vânzare a imobilelor, a acțiunilor sau a părților ori ale elementelor fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare, valorilor mobiliare sau a altor bunuri, operațiuni sau tranzacții care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți în numele și pe seama debitorului (cazul administratorului judiciar atunci când s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului);
3. fie lichidează patrimoniul debitorului, cum este cazul lichidatorului judiciar, ocazie cu care constituie sau administrează conturi bancare, încheie operațiuni financiare și vânzări de bunuri. În plus, conform art. 8 alin. (3) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, în obiectul de activitate al formelor de organizare intră inclusiv acordarea de consultanță privind aplicarea procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Obligațiile de raportare sunt cuprinse în cap. III din actul normativ.

Formularele referitoare la tranzacții se pot accesa la: http://www.onpcsb.ro/rapoarte-online-onpcsb/formate

Rapoartele se transmit către Oficiu numai în format electronic.

Nota: până la acest moment nu au fost adoptate norme cu privire la forma și conținutul rapoartelor precum și metodologia de transmitere a acestora, urmând a se adopta prin ordin al președintelui ONPCSB.

Cu toate acestea, pe site-ul ONPCSB sunt publicate formulare cu privire la raportarea tranzacțiilor suspecte, precum și a tranzacțiilor în numerar și se pot transmite în format electronic după obținerea contului și parolei de la ONPCSB.

Obligații ale entităților raportoare:

I. Instituirea de măsuri standard de cunoaștere a clientelei

Măsurile de cunoaștere a clientelei sunt grupate în trei categorii. Tipurile de măsuri de cunoaștere a clientelei sunt:

Măsuri standard de cunoaștere a clientelei aplicabile:

1. tuturor clienților noi la stabilirea unei relaţii de afaceri, la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin echivalentul în lei a 15.000 Euro (printr-o singură operaţiune sau prin mai multe care au o legătură între ele), în momentul în care se constituie un transfer de fonduri în valoare de peste 1.000 Euro și în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesionişti, atunci când efectuează tranzacţii ocazionale în numerar în valoare de cel puţin 10.000 Euro (printr-o singură operaţiune sau prin mai multe care au o legătură între ele);
2. clienţilor existenţi, în funcţie de risc, inclusiv atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă.
3. Măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei aplicabile exclusiv pentru clienții încadrați la un grad de risc redus, ca urmare a evaluării globale a tuturor factorilor de risc.
4. Măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei aplicabile în plus faţă de măsurile standard în toate situaţiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ca urmare a evaluării globale a tuturor factorilor de risc.

Măsuri de cunoaștere a clientelei se dispun prin:

i. identificarea clientului și verificarea identității acestuia pe baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute din surse credibile și independente, inclusiv prin mijloacele de identificare electronică prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE – art. 11 alin. 1 lit. a)

Identificarea clientului se poate face și prin raportare la dispozițiile art. 11 din Regulamentul nr. 2/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, respectiv:

- verifică informațiile referitoare la clienți pe baza documentelor din categoria celor mai greu de falsificat sau de obținut pe cale ilicită, cum sunt documentele de identitate care includ o fotografie a titularului, emise de o autoritate oficială, sau, după caz, documentele constitutive înregistrate la Registrul Comerțului sau o structură echivalentă sau documentele emise de aceste structuri din care rezultă existența legală a persoanei juridice sau entității fără personalitate juridică ori prin mijloacele de identificare electronică prevăzute de Legea nr. 129/2019.

-  verificarea acelor informații prevăzute la art. 8-10 din Regulament, care nu se pot proba potrivit alin. (1), și, după caz, a veridicității documentelor se va realiza din orice alte surse credibile și independente, ca, de exemplu, bazele de date ale Direcției Generale de Evidență a Persoanelor, Inspectoratului General pentru Imigrări, Oficiului Național al Registrului Comerțului sau ale oricăror autorități publice, baze de date private care conțin informații de la autorități publice, autorizații de funcționare, rapoarte de audit, documente fiscale, extrase de cont.

ii. informații privind beneficiarul real și adoptarea de măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea raportoare să se asigure că a identificat beneficiarul real, inclusiv în ceea ce privește persoanele juridice, fiduciile, societățile, asociațiile, fundațiile și entitățile fără personalitate juridică similare, precum și pentru a înțelege structura de proprietate și de control a clientului;

Identificarea beneficiarului real se poate efectua în condițiile art. 19 din lege, respectiv:

(5) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt înregistrate:

a) documentul de la Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru persoanele juridice care au obligația de înmatriculare în Registrul Comerțului, cu excepția regiilor autonome, companiilor și societăților naționale (extras Recom pentru societățile care și-au declarat beneficiarul real, după operaționalizarea accesului de către Registrul Comerțului).

b) documentul de la  Registrul central organizat la nivelul Ministerului Justiției pentru asociații și fundații;

c) document de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cazul fiduciilor (după operaționalizarea accesului de către ANAF).

iii. evaluarea privind scopul și natura relației de afaceri și, dacă este necesar, obținerea de informații suplimentare despre acestea.

iv. realizarea monitorizării continue a relației de afaceri, inclusiv prin examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru ca entitatea raportoare să se asigure că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile deținute referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum și că documentele, datele sau informațiile deținute sunt actualizate și relevante.

II. Obligația păstrării documentelor

Documentele se vor păstra în format letric (pe suport de hârtie) sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obținute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, monitorizărilor și verificărilor efectuate, inclusiv informațiilor obținute prin mijloacele de identificare electronică necesare pentru respectarea cerințelor de cunoaștere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.

III. Obligația de informare prealabilă cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Entitățile raportoare furnizează clienților noi, înainte de a stabili o relație de afaceri sau de a efectua o tranzacție ocazională, cel puțin informațiile prevăzute mai jos, cu excepția cazului în care persoana este deja informată cu privire la aceste date:

a) identitatea operatorului și, dacă este cazul, a reprezentantului;

b) scopul prelucrării căreia îi sunt destinate datele;

c) orice alte informații suplimentare, cum ar fi:

1. destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;

2. dacă răspunsurile la întrebări sunt obligatorii sau voluntare, precum și consecințele posibile ale evitării răspunsului;

3. existența dreptului de acces la datele care o privesc și de rectificare a datelor cu caracter personal, în măsura în care, ținând seama de circumstanțele specifice în care sunt colectate datele, astfel de informații suplimentare sunt necesare pentru asigurarea unei prelucrări corecte a datelor cu privire la persoana vizată.

3. Informațiile prevăzute la alin. (2) includ o informare generală cu privire la obligațiile legale care le revin entităților raportoare în temeiul prezentei legi atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului.

4. Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul alin. (1) este considerată ca fiind necesară în vederea ducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

IV. Obligația de a stabili politici şi norme interne, mecanisme de control intern și proceduri de administrare a riscurilor.

Entitățile raportoare au obligația să întocmească la nivelul acesteia politici şi norme interne, mecanisme de control intern şi proceduri de administrare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care să reglementeze cel puțin următoarele aspecte:

Măsuri aplicabile în materie de cunoaştere a clientelei;

1. măsuri aplicabile în materie de raportare, păstrare a evidenţelor şi a tuturor documentelor şi de furnizare promptă a datelor la solicitarea autorităţilor competente;
2. măsuri aplicabile în materie de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare;
3. măsuri aplicabile în materie de protecţie a personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror ameninţări ori acţiuni ostile sau discriminatorii;
4. instruirea şi evaluarea periodică a angajaţilor.

Fiecare entitate raportoare trebuie să analizeze în funcție de dimensiunea și natura activității necesitatea asigurării unei funcții independente de audit care să testeze politicile în discuție.

Solicităm practicienilor în insolvență să semnaleze UNPIR la adresa de mail: spalareabanilor@unpir.ro orice problemă privind implementarea și aplicarea Legii nr.129/2019, acestea urmând a fi clarificate în dialogul instituțional cu conducerea ONPCSB.