Punct de vedere privind completarea art. 34 din Codul Muncii (PL-x nr. 354/2019)

În data de 14.04.2021, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat un proiect de lege (PL-x nr. 354/2019) pentru completarea art. 34 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. În esență, modificarea stabilește că practicianul în insolvență este cel obligat să elibereze salariaților unei societăți aflată în insolvență, lichidare sau faliment, adeverințe care să ateste activitatea desfășurată de aceștia, să înceteze și să transmită în registrul general de evidență a salariaților încetarea contractelor individuale de munca.

Practicienii în insolvență, reprezentați de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), salută aplecarea spre soluționarea acestei chestiuni, dar adaugă câteva precizări legate de contextul modificării.

Practicianul în insolvență NU refuză eliberarea documentelor solicitate

În expunerea de motive a proiectului, inițiatorii arată că modificarea ar clarifica modul în care se obțin adeverințele atunci când angajatorul se află în insolvență/faliment. La baza problemei se află refuzul unora dintre deținătorii de arhivă de a elibera aceste documente, precum și practica neunitară a instanțelor, în condițiile în care există acțiuni promovate atât împotriva lichidatorului judiciar, împotriva angajatorului radiat, împotriva caselor județene de pensii sau împotriva celui care a preluat arhiva fostului angajator.

În practică, modificarea nu simplifică și nici nu rezolva obținerea adeverințelor/ documentelor necesare pentru dosarul de pensionare al salariaților sau foștilor salariați ai unei societăți aflată în insolvență, lichidare sau faliment.

Practicianul în insolvență este pus în mare dificultate atunci când nu identifică registrul general de evidență a salariaților, dosarele cu contractele de muncă în vigoare, statele de plată sau chiar parola de operare în aplicația ”Revisal” și nu își poate îndeplini obligațiile care decurg din legislația muncii.

De regulă, practicianul în insolvență nu are cum sa înceteze contractele individuale de munca, fără să transmită în registrul general de evidență a salariaților încetarea contractelor individuale de munca și să elibereze adeverințe care să ateste activitatea desfășurată de aceștia. Este o obligație legală și nu era necesar un alt act normativ.

Problemele apar pentru foștii salariați, care nu mai au contracte individuale de munca în vigoare la data deschiderii insolvenței, falimentului, dizolvării și lichidării. Documentele care atestă activitatea acestora se află în arhiva societății, pentru care există obligația legală a practicianului în insolvență (prevăzută de Legea nr.16/1996 a arhivelor) de a o preda către un operator privat de deținere a arhivelor.

 Legea în prezent adoptată, inclusiv în expunerea de motive, arată un vinovat, practicianul în insolvență, fără a ține cont de faptul că, de cele mai multe ori, adeverințele nu se obțin din lipsa informațiilor și a documentelor cerute de lege. Astfel, dificultățile cu care se confruntă un fost angajat apar:

• din cauza lipsei informațiilor anterioare anului 2001 în bazele de date ale instituțiilor statului implicate (ANAF, CNPP, ITM);
• din cauza modificărilor periodice aduse de legiuitor tipizatelor/modelelor de adeverință solicitate angajatului;
• din unele lipsuri în reglementarea activității operatorilor de arhivă.

Pe de alta parte, în lipsa unei structuri profesionale a operatorilor de arhivă reglementată prin lege, cu prevederi explicite și garanții privind regimul arhivelor deținute, se întâmplă adesea ca însuși operatorul de arhivă să dea faliment, situație care poate afecta interesul a mii de foști salariați în prag de pensionare.

Nu în ultimul rând, chiar dacă salariații au fost prevăzători și au obținut de la angajator toate adeverințele necesare (adeverința de vechime și, după caz, cea privind sporurile primite, grupa de muncă etc.), aceste documente nu mai sunt primite de către casa de pensii (CNPP) deoarece tipizatul a fost modificat între timp de legiuitor.

În consecință, apreciem ca este necesar a modifica/completa și alte acte normative pentru a da eficiență actualei modificări a Codului Muncii – art. 34.

Ca structură de utilitate publică, reprezentativă pentru cei peste 3.000 de practicieni în insolvență din România, UNPIR și-a manifestat și își menține deplina disponibilitate pentru dialog pe orice subiect legat de insolvență.  

Suntem convinși că experiența practică acumulată până în prezent va întregi legitimitatea oricărui demers de îmbunătățire a legilor cu impact asupra procedurilor de insolvență.