Stan Tîrnoveanu: Ca trend, atunci eram entuziaști; acum poate că suntem mai înțelepți, mai echilibrați, dar și lucrurile sunt mult mai dificile

Nicolae Cîrstea: Dle Stan Tîrnoveanu, avem, iată, acești 20 de ani de profesie. Sunteți prim-vicepreședinte al uniunii – cum a evoluat, din punctul dumneavoastră de vedere profesia? Cum au fost lucrurile în perioada de început, cum s-au cristalizat și s-au consolidat ele și cum suntem astăzi?

Stan Tîrnoveanu: Întâmplarea face să fi activat ca practician în insolvență, ca specialist – cum se zicea atunci – lichidator, chiar înainte de organizarea profesiei ca profesie liberală. Sunt avocat, ca profesie de bază, specializat în insolvență. Țin minte, înainte de 1998 era o asociație a celor care practicau insolvența, am observat pentru prima dată un entuziasm și o dorință de reglementare – și aici trebuie să recunosc că meritul aparține în primul rând regretatului Arin Stănescu, care cunoștea fenomenul, avea și o expertiză internațională și a ajutat la cristalizarea acestei profesii.

Țin minte că primele procese avute pe insolvență erau sub imperiul Codului comercial, vechiul capitol 7 din Codul comercial. Am lucrat sub imperiul Legilor nr. 64/1995, nr. 85/2006 și nr. 85/2014. Ca trend, atunci eram entuziaști; acum poate că suntem mai înțelepți, mai echilibrați, dar și lucrurile sunt mult mai dificile. Lucrurile sunt din ce în ce mai dificile, și din perspectivă legislativă, și din perspectivă economică. Pentru că lucrurile se complică din punct de vedere economic.

Abordarea pe care o aveam sub imperiul legii, de exemplu nr. 64/1995, era atât de simplistă, încât nici nu aveam un capitol de reorganizare; decât ulterior, a apărut cred că Ordonanța 38 (O.G. nr. 38/1996)… Cert este că legislația a evoluat, corpul profesional a evoluat. Asistăm la dezbaterile de la pregătirile profesionale, sigur, întotdeauna de la fiecare pregătire profesională, fie că sunt lector, fie că sunt simplu participant, plec cu informații noi. Îmi cristalizez pe cele pe care le am sau mi le validez; dacă nu, plec cu alte idei.

Astăzi am asistat la o pregătire profesională în care dl profesor Radu Bufan a prezentat foarte plastic provocările, cum zicem noi acum, ca să nu spun riscurile care sunt expectabile că se vor produce în momentul să zicem imediat următor sau aproape de acesta. Vedeți, sunt foarte multe elemente de instabilitate economică și juridică. Și de aceea, pregătirea aceasta profesională și experiența sunt foarte utile. Schimbăm idei între noi, ne ajută lucrul ăsta…

Constat un alt lucru pozitiv: o solidaritate la nivelul corpului profesional. Oamenii înțeleg, apreciază că sunt câțiva care se străduiesc să facă un efort în plus pentru profesie, pentru reglementarea juridică.

Nicolae Cîrstea: Practic, concluzia dumneavoastră este că aceste întâlniri periodice reușesc să desțelenească terenul pe anumite zone în care legislația, legiuitorul, dar și alte provocări cu care se întâlnește profesia, sunt destul de dificile sau aproape de neînțeles.

Stan Tîrnoveanu: Dacă nu ar exista, ar trebui inventate. Cu certitudine, noi ne-am și obișnuit. Există, ca să zic așa, și un program de pregătire profesională anual, pentru toți practicienii în insolvență. Ne ajută să deslușim spețe pe care încă nu le avem, să le anticipăm. Capacitatea de a anticipa, nu a reacționa în fața faptului împlinit, este foarte utilă, pentru că… povestește un coleg: Uite, am avut speța următoare.

Acum, din păcate, și legislația „ne ajută” ca să anticipăm, să analizăm spețele, să facem corelațiile cu dispozițiile legale din alte acte normative. Chiar în cadrul aceluiași act normativ sunt uneori conflicte care generează interpretări diferite. Ce este bine este că am observat, în ultimul timp, cel puțin 3-4 hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fie că e hotărâre prealabilă, fie că e recurs în interesul legii, care încearcă să clarifice, să desțelenească profesia aceasta, pentru a realiza o predictibilitate, o interpretare unitară.