Starea de urgență suspendă procedura insolvenței sau doar judecata?

Avocat Stan Tîrnoveanu, prim-vicepreședinte UNPIR, Senior Partner Zamfirescu Racoți Vasile & Partners

Avocat Andreea Macașoi, Senior Associate Zamfirescu Racoți Vasile & Partners

1. Măsura de suspendare a proceselor civile pe durata stării de urgență se aplică și dosarelor de insolvență

Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României prevede în Anexa nr. 1, Capitolul V – Domeniul justiție, art. 42 alin. (6) că „se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență”, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, „judecarea proceselor civile”, altele decât cauzele de urgență deosebită stabilite prin listă a Colegiilor de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curților de Apel.

Pentru asigurarea unei practici unitare, Consiliul Superior al Magistraturii, Secția pentru Judecători, a emis Hotărârea nr. 417/24.03.2020 prin care a stabilit, sub formă de îndrumare dată colegiilor de conducere mai sus menționate conform Decretului, lista cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență.

Printre acestea, cu referire expresă la Legea insolvenței nr. 85/2014, sunt menționate cererile întemeiate pe art. 66 alin. (11), mai exact cererile de suspendare provizorie a procedurilor de executare silită a bunurilor debitorului până la pronunțarea hotărârii asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Există și alte categorii de cereri prevăzute pe lista cauzelor urgente care s-ar putea judeca în materia insolvenței, în special cele care se judecă fără citarea părților.

2. Riscul interpretării în sensul că se suspendă procedura de insolvență în temeiul art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020

Deși dispozițiile Decretului nu ridică aparent nicio problemă de interpretare cu privire la dosarele de fond privind procedura insolvenței, totuși, în practică, s-au conturat deja unele păreri diferite.

Marea majoritate a instanțelor a dispus suspendarea de drept a judecării cauzelor pe întreaga perioadă a stării de urgență în temeiul art. 42 alin. 6 din Anexa nr. 1 la Decret (Tribunalul Iași, Tribunalul Prahova).

Alte instanțe au redactat minuta de o manieră succintă susceptibilă de interpretări, respectiv: “suspendat/(ă) de drept în temeiul art. 42 alin. 6” (Tribunalul București, Tribunalul Brașov, Tribunalul Vâlcea).

În acest context au fost participanți la procedură care au dorit să speculeze minuta și să creeze confuzii cu privire la soarta societăților supuse legii insolvenței, temeri în rândul creditorilor și al practicienilor în insolvență cu privire la exercitarea atribuțiilor conferite de lege pe durata suspendării. Îndeplinirea atribuțiilor în cadrul unei proceduri poate, rezonabil, să aibă loc numai dacă procedura este în desfășurare.

Așadar, trebuie lămurit, cu precădere, aria de aplicare a măsurii dispuse prin Decret, respectiv dacă vorbim despre suspendarea dosarului de insolvență în scopul fixării unui nou termen de control sau de judecată după încetarea stării de urgență, sau a întregii proceduri a insolvenței.

3. Interpretarea măsurii de suspendare prin prisma dispozițiilor legale speciale incidente și a dispozițiilor legale generale (analogia juris)

a) Dispozițiile speciale ale art. 42 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decret dispun suspendarea de drept a judecării proceselor civile. Suspendă judecata proceselor civile sau suspendă procedura insolvenței?

Decretul prevede suspendarea de drept a ”judecării proceselor civile”, inclusiv deci a judecării in dosarului principal de insolvență și in dosarele asociate.

Nicăieri în cuprinsul Decretului nu se menționează că s-ar suspenda procedura insolvenței. Dimpotrivă, art. 42 alin. (8) din Anexa nr. 1 la Decret stipulează că judecarea proceselor suspendate de drept se reia din oficiu după încetarea stării de urgență, iar în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență instanța va lua măsuri pentru fixarea termenele de judecată.

Concluzia care se desprinde din aceste prevederi este că, pe durata stării de urgență, dosarele principale de insolvență nu vor avea termen administrativ de control sau de judecată, iar dosarele asociate nu vor avea termene de judecată, urmând a se acorda primul termen după încetarea stării care a impus măsura.

Procedura insolvenței nu este suspendată, ci doar, așa cum se arată și în decret, judecarea procesului de către instanță. Altfel spus, se suspendă doar controlul pe care judecătorul sindic îl realizează cu privire la stadiul și decursul procedurii.

b) Dispozițiile Legii insolvenței nr. 85/2014. Când se poate suspenda procedura insolvenței?

i. O analiză a atribuțiilor judecătorului sindic în procedura insolvenței, raportată la prevederi specifice ale legii insolvenței, conduce la concluzia că suspendarea judecării dosarelor având ca obiect procedura insolvenței nu atrage suspendarea procedurii înseși.

Pentru a evidenția diferențierea de mai sus, preliminar trebuie să pornim chiar de definiția dată de art. 5 din Legea 85/2014 insolvenței, anume, acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.

Mai departe, din interpretarea per a contrario a art. 72 alin. (4), rezultă că prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul sindic certifică starea de insolvență a debitorului și, implicit, supunerea acestuia dispozițiilor speciale ale Legii nr. 85/2014.

ii. Amintim că, prevederile art. 43 alin. (5) lit. a), b), c) din Legea nr. 85/2014 reglementează posibilitatea suspendării de către instanța de apel a sentinței de deschidere a procedurii, a sentinței prin care se decide intrarea în procedura simplificată sau, după caz, a sentinței prin care se decide intrarea în faliment, care ar urma să opereze, din punct de vedere temporal, până la soluționarea apelului împotriva respectivei hotărâri. Prin urmare, procedura de suspendare a efectelor deschiderii procedurii cunoaște o cale expres reglementată de prevederile anterior menționate.

Cât privește prevederile din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea judecății până la soluționarea altui dosar, în practică au existat soluții în sensul incompatibilității acestora cu principiile procedurii insolvenței (inclusiv celeritatea) atunci când în discuție ar fi suspendarea dosarului de insolvență sau a procedurii insolvenței (Curtea de Apel Cluj – Decizia nr. 3974 din 27.04.2004, Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială, Decizia civilă nr. 858 din 14 octombrie 2008).

În plus, semnalăm că, după cum s-a statuat în jurisprudență, procedura insolvenței „nu este o judecată – finalizată printr-o hotărâre, ci, (…) o succesiune de acte şi operaţiuni săvârşite de un practician în insolvenţă – care acţionează sub controlul de oportunitate al creditorilor debitoarei şi sub controlul de legalitate al judecătorului sindic. Este adevărat că în cursul procedurii, judecătorul sindic soluţionează şi situaţii litigioase – pronunţând hotărâri succesive, însă cel mult acestea pot fi considerate „judecăţi”, nicidecum procedura în întregul ei.” (Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, Decizia civilă nr. 291/15.11.2016, publicată aici).

iii. Procedura insolvenței este o procedură judiciară, care se derulează sub controlul de legalitate al judecătorului sindic, conform celor statuate la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Iar, potrivit art. 59 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, la fiecare 120 de zile, judecătorul sindic va analiza și se va pronunța asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluție, prin care va putea pune în sarcina administratorului judiciar anumite măsuri și se va acorda termen administrativ de control sau de judecată, după caz.

Ca regulă, termenul de control este acordat la fiecare 120 de zile ca termen administrativ pentru analizarea și stabilirea stadiului procedurii. Dacă, cu această ocazie, la dosar se regăsesc cereri, se fixează termen pentru judecata acestora (cu titlu de exemplu: contestația împotriva hotărârii adunării creditorilor prevăzută de art. 48 alin. (7), contestația împotriva măsurii administratorului/lichidatorului judiciar care se judecă, potrivit art. 59 alin. (7), în 15 zile de la înregistrarea ei, contestație față de tabelul preliminar de creanțe prevăzută de art. 111 alin. (1) din lege).

Împrejurarea că, pe durata stării de urgență, nu se acordă termene, confirmă cele menționate mai sus, anume că în această perioadă judecătorul sindic nu fixează termen pentru a exercita controlul procedurii sau pentru judecarea cererilor, inclusiv a contestațiilor formulate.

Aceasta înseamnă că măsurile dispuse în această perioadă de către administratorul/ lichidatorul judiciar sunt și vor rămâne sub controlul de legalitate al judecătorului sindic, însă acest control se va amâna. Iar cererile pentru care se fixează termen de judecată urmează să se judece după încetarea stării de urgență sau anterior, dacă se regăsesc pe lista cauzelor urgente conform Decretului.

Pe durata suspendării, administratorii și lichidatorii judiciar își vor desfășura activitatea în continuare, aceasta nefiind suspendată. Această concluzie este confirmată și de faptul că, în timp ce judecătorul sindic, la fiecare 120 de zile, va fixa termene de control sau de judecată, după caz, administratorul judiciar are obligația lunară, nu trimestrială, de a depune raport de activitate în care să descrie modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, conform art. 59 alin. (1) din Legea 85/2014. Aceeași obligație este prevăzută și pentru lichidatorul judiciar având în vedere normele de la art. 63 alin. (1) care fac trimitere la art. 59 din lege.

La fel de adevărat este că există riscul rezonabil ca unii practicieni să nu poată să îndeplinească obligația legală de a depune rapoarte la termen, lunare, ca urmare a stării de urgență, măsurile însă trebuie ulterior aduse la cunoștință pentru a se realiza controlul judiciar.

Așadar, singura ipoteza în care procedura insolvenței s-ar putea suspenda, potrivit legii insolvenței, ar fi aceea în care s-ar dispune de către Curtea de Apel, suspendarea executării hotărârii prin care judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței, conform art. 43 alin. (5) lit. a).

iv. Chiar și dispozițiile în materie de procedură penală ne arată că interdicția dizolvării și lichidării prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu conduce obligatoriu spre suspendarea procedurii insolvenței.

În practică, au existat și alte situații în care s-a pus în discuție posibilitatea suspendării procedurii insolvenței, anume în cazul în care, într-un proces penal, împotriva persoanei juridice s-a dispus măsura preventivă a suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice prevăzută la art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.

La acest moment, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție există o sesizare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1074/C/2469/III-5/2018 din 17.02.2020 în vedere pronunțării unui Recurs în interesul legii cu privire la “Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 492 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală în privința procedurii de insolvență a persoanelor juridice prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.” Sesizarea a fost deja înregistrată pe rolul instanței supreme sub număr de dosar 459/1/2020.

Prima interpretare jurisprudențială este în sensul că “măsura preventivă vizează doar dizolvarea și lichidarea voluntară, nu și procedura insolvenței unei persoane juridice. Această procedură nu poate fi suspendată ca efect al luării, față de persoana juridică debitoare, a măsurii preventive prev. de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și nici pe un alt temei juridic, cum ar fi art. 413 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că ar exista un proces penal împotriva debitoarei.”

Mai departe, aceeași opinie susține că scopul măsurii preventive dispuse în procesul penal este de a împiedica sustragerea voluntară a persoanei juridice de la răspunderea penală. Însă, “dacă inițiativa nu aparține acesteia, de principiu, trebuie să permită desfășurarea în continuare a procedurilor, așa cum prevede legea specială”.

În același sens, cu privire la scopul instituirii măsurilor preventive, instanța supremă s-a pronunțat deja în Decizia nr. 2/2018 și Decizia nr. 1/2020.

Tot în cadrul acestei opinii se arată, cu referire la procedura insolvenței că “odată deschisă, ar trebui să aibă un flux continuu și neîntrerupt, de acte juridice, operațiuni și procese, cu un parcurs, de regulă, ireversibil”.

Astfel că, în această interpretare, deși, aparent, interdicția de dizolvare și lichidare s-ar aplica și debitorilor aflați în faliment cât timp această procedură se caracterizează prin lichidarea de active și dizolvarea persoanei juridice, interdicția rezultată din măsura preventivă nu conduce la suspendarea procedurii de insolvență.

Astfel, raportat la opinia mai sus citată, măsura preventivă s-ar putea aplica numai în cazul lichidărilor voluntare, prevăzute de Legea 31/1990, însă nu suspendă procedura insolvenței.

4. Concluzii

a) Pe durata stării de urgență se suspendă judecarea cauzei aflate pe rolul instanței, nu și procedura insolvenței însăși

Art. 42 alin. (6) din Anexa nr . 1 la Decret se referă la suspendarea judecății. Ceea ce înseamnă că numai procedura de control judiciar exercitată de judecătorul sindic va fi suspendată, neputând fi fixat încă un termen de control sau de judecată, cu excepția cauzelor urgente stabilite conform Decretului. Însă, procedura insolvenței se desfășoară în continuare, sub supravegherea sau conducerea administratorului/ lichidatorului judiciar.

O altă interpretare, în sensul că s-ar suspenda procedura insolvenței, ar fi periculoasă pentru creditori și mediul de afaceri cât timp derularea procedurii de insolvență implică o continuitate a activității debitorului sub controlul administratorului judiciar dar și al creditorilor prin organele colegiale iar, în cazul falimentului, o lichidare controlată.

Mai mult, ar putea fi încălcat însuși scopul prevăzut la art. 2 din lege, de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului. Aceasta dacă s-ar aprecia că se suspendă procedura insolvenței, iar debitorul “scapă” de sub incidența Legii nr. 85/2014, putând fi executat silit în afara insolvenței.

b) Practicienii în insolvență își vor putea desfășura în continuare activitatea, conform legii

Activitatea practicienilor în insolvență, în calitatea acestora de administratori sau lichidatori judiciari, se poate derula în continuare, în conformitate cu prevederile legale.

Decretul privind instituirea stării de urgență nu suspendă atribuțiile acestora, cum, de altfel, nu le suspendă nici pe cele ale organelor colegiale, adunarea generală a creditorilor și comitetul creditorilor.

De altfel, societatea supusă legii insolvenței este o persoană juridică titulară de drepturi și obligații care în continuare își desfășoară activitatea, în funcție de etapa în care se află. Chiar și în faliment, activitatea societății continuă, însă este limitată la demersurile în vederea lichidării.

Tocmai de aceea, administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar va supraveghea sau conduce activitatea societății, chiar și pe durata stării de ur